Centrala funcționează corect, combustibilul sau gazul arde, și totuși o cameră din casă rămâne încăpățânat de rece, în timp ce restul se încălzește fără probleme. Deseori, problema nu este echipamentul de încălzire, ci distribuția apei între radiatoare. În acest articol explicăm în ce constă diafragmarea radiatoarelor și ceea ce inginerii numesc astăzi echilibrarea hidraulică a instalației, când are într-adevăr nevoie casa de aceasta și cum trebuie abordat subiectul în funcție de tipul instalației pe care îl ai acasă.
Un radiator rece, celelalte fierbinți: un simptom tipic
Scenariul este aproape întotdeauna același. Radiatoarele din apropierea centralei sunt fierbinți, uneori chiar frige, iar cele mai îndepărtate sunt doar călduțe sau complet reci, deși întreaga instalație funcționează, iar centrala lucrează normal. Locatarii suspectează de obicei o defecțiune, însă cea mai frecventă cauză este pur și simplu distribuția inegală a debitului de apă între radiatoare.
De ce alege apa calea rezistenței minime
Imaginează-ți câteva drumuri care pornesc din același loc către destinații diferite: unul este scurt și liber, iar celelalte sunt lungi și pline de curbe. Majoritatea șoferilor îl vor alege pe primul, chiar dacă nu trebuie neapărat să ajungă acolo. Apa din instalația de încălzire se comportă foarte asemănător. Pompa de circulație o împinge sub presiune către toate radiatoarele deodată, dar apa va curge mai ușor acolo unde drumul este cel mai scurt și mai puțin „sinuos”, adică spre radiatoarele situate cel mai aproape de centrală.
Prin urmare, aceste radiatoare apropiate primesc mai multă apă decât au nevoie în realitate, iar cele îndepărtate trebuie să se mulțumească cu resturile pe care pompa mai reușește să le împingă până acolo. Fără nicio intervenție, situația nu se va îmbunătăți de la sine, deoarece apa va alege întotdeauna calea cea mai ușoară.
Ce înseamnă diafragmarea și echilibrarea hidraulică
Înainte de a merge mai departe, merită să distingem două lucruri care se confundă ușor, deoarece în vorbirea de zi cu zi sunt folosite ca sinonime, deși nu sunt chiar același lucru.
De la diafragmă la presetare
În trecut, pentru a limita debitul către un radiator „prea dornic”, se monta în acesta o diafragmă, adică un mic inel metalic cu un orificiu îngust, înșurubat în interiorul robinetului, exact în locul în care acesta se conectează la țeavă. Orificiul din diafragmă limita fizic cantitatea de apă care putea trece prin el. Problema era că înlocuirea unei astfel de diafragme cu alta, cu un orificiu de alt diametru, necesita golirea întregii instalații, așa că diafragma montată era de obicei lăsată ani întregi.
La robinetele termostatice moderne, același rol îl are reglajul preliminar. În locul unui inel metalic interschimbabil, acesta este un buton sau un inel cu gradații care limitează cât de mult se poate deschide robinetul, chiar și atunci când capul termostatic „solicită” un debit maxim de agent termic. Poate fi rotit în orice moment, fără golirea instalației, ceea ce reprezintă un avantaj enorm față de vechiul dispozitiv de strangulare. Nu este același lucru cu cifra de pe capul termostatic, care stabilește câte grade trebuie să fie în cameră. Reglajul preliminar funcționează independent de această cifră și stabilește limita superioară a debitului, înainte ca acel cap să apuce să solicite ceva.
Echilibrarea și echilibrarea hidraulică: diferența nu constă doar în denumire
Totuși, aici lucrurile se complică, deoarece „echilibrarea” și „echilibrarea hidraulică” nu sunt pur și simplu denumirea veche și cea nouă pentru aceeași operațiune. Echilibrarea, în sens uzual, este de obicei o încercare bazată pe metoda încercării și erorii: cineva închide parțial valva cu jumătate de tură, verifică după câteva ore dacă radiatorul s-a încălzit mai bine și repetă procedura prin încercări succesive, până când rezultatul pare satisfăcător.
Echilibrarea hidraulică, în sens ingineresc, înseamnă mai mult decât simpla rotire a unei valve. Este un proces metodic: mai întâi se calculează câtă apă ar trebui să primească fiecare radiator, ținând cont de puterea sa și de pierderile de presiune de pe traseul până la acesta, apoi se stabilesc reglajele conform acestor calcule, iar la final se verifică prin măsurători dacă debitele reale corespund ipotezelor. În clădirile mari, acest lucru este impus de altfel de standardul tehnic PN-EN 14336, care obligă la documentarea unui astfel de proces printr-un proces-verbal. Într-o casă individuală, acest lucru se face rareori atât de formal, dar principiul rămâne același: este mai bine să urmărești o soluție calculată decât una aleatorie, deși și cea de-a doua poate fi mai bună decât nimic.
Are casa ta nevoie de acest lucru
Nu orice instalație necesită o reglare suplimentară. O casă cu diametre de țevi alese corespunzător și reglaje rezultate din proiectul instalației reușește, în multe cazuri, să distribuie căldura fără strangularea drastică a fiecărui radiator. Merită să știi acest lucru înainte ca cineva să te convingă că echilibrarea este un serviciu obligatoriu pentru orice casă, fără excepție.
Un semn că merită să aprofundezi subiectul este o diferență clară și persistentă de temperatură între radiatoarele apropiate și cele îndepărtate de centrală, care se repetă de la un sezon la altul, inclusiv după verificarea cauzelor mai simple descrise mai jos.
Înainte să începi reglarea hidraulică, verifică cauzele mai simple
Simptomul unui radiator rece este adesea confundat cu o problemă care necesită reglarea robinetelor, deși cauza se află cu totul în altă parte. Merită să excluzi mai întâi trei sau patru cauze, înainte chiar să iei cheia pentru reglaje.
- Aer în instalație. Aerul din radiator sau din pompa de circulație produce un simptom foarte asemănător cu distribuția necorespunzătoare a debitului. Înainte să începi reglarea robinetelor, verifică dacă problema nu dispare după o simplă aerisire a pompei și a instalației.
- Țeavă de robinet blocată. După o pauză lungă în timpul verii, când capul termostatic a apăsat robinetul luni întregi într-o singură poziție, componenta sa mobilă se poate bloca și nu mai reacționează. Pare că nu răspunde la reglare, deși, în realitate, robinetul are nevoie doar să fie deblocat cu grijă, nu de schimbarea setării.
- Instalație colmatată. Depunerile care se acumulează de-a lungul anilor în țevi limitează debitul, la fel ca o setare aleasă greșit. Dacă radiatorul este rece tocmai în partea de jos și cald în partea de sus, de obicei este un semn că va ajuta spălarea instalației, nu reglarea robinetelor.
- Setare necorespunzătoare a pompei de circulație. Un mod de funcționare prea scăzut al pompei poate produce exact același simptom ca lipsa echilibrării, doar că în acest caz cauza ține de setarea pompei în sine, nu de robinetele de la radiatoare.
Abia după ce aceste patru cauze au fost excluse, iar diferența de temperatură dintre radiatoare se menține în continuare, merită să treci la echilibrarea hidraulică propriu-zisă.
Instalațiile nu sunt toate la fel
Abordarea reglării hidraulice a radiatoarelor diferă în funcție de modul în care este construită instalația ta.
Instalație cu două țevi
Într-un sistem bitubular clasic, fiecare radiator are o conductă separată pentru alimentarea cu apă caldă și o conductă separată pentru evacuarea acesteia înapoi la cazan. Reglajul preliminar se setează direct pe robinetul radiatorului respectiv, iar în funcție de construcția robinetului, reglarea se poate face pe partea de alimentare sau pe partea de retur. Principiul este comun ambelor variante: radiatoarele mai apropiate de sursa de căldură primesc o setare mai mică, adică un debit mai mult redus, iar cele mai îndepărtate o setare mai mare, pentru a echilibra rezistențele pe întreaga lungime a instalației.
Instalație monotubulară
În instalațiile monotubulare mai vechi, apa circulă succesiv prin radiatoarele următoare, într-un singur circuit comun, la fel ca beculețele de Crăciun conectate unul după altul în vechiul tip de instalație. Reducerea excesivă a debitului prin primul radiator din circuit poate limita semnificativ sau chiar întrerupe complet fluxul către toate radiatoarele următoare din același circuit, deoarece acestea nu au o cale proprie și independentă de retur. Prin urmare, reglarea într-un astfel de sistem necesită mult mai multă atenție decât într-o instalație bitubulară.
Instalația cu distribuitor, adică încălzirea în pardoseală
În cazul încălzirii în pardoseală bazate pe distribuitoare, reglarea se face complet diferit față de robinetele radiatoarelor. În loc să rotești un inel gradat, setezi un debit precis pe micii indicatori numiți rotametre, montați pe bara comună a distribuitorului. Valoarea se exprimă în litri pe minut, nu în rotații ale robinetului. Circuitele mai scurte, de exemplu cele dintr-o baie mică, necesită reducerea debitului, iar circuitele mai lungi din încăperi mari au nevoie de un debit mai mare pentru a transmite suficientă căldură pe întreaga lor lungime. Alegerea unor distribuitoare și grupuri de pompare potrivite are o importanță directă pentru ușurința și precizia acestei reglări, la fel ca pompa de circulație aleasă pentru încălzirea în pardoseală.
Cea mai frecventă greșeală: mărirea vitezei pompei în locul reglării robinetelor
Instinctul firesc atunci când radiatoarele îndepărtate nu se încălzesc suficient este să mărești viteza pompei de circulație la maximum, în speranța că presiunea mai mare va împinge în cele din urmă căldura acolo unde trebuie. Este o greșeală care, în loc să rezolve problema, de obicei o agravează. Pompa setată la viteza maximă favorizează și mai mult radiatoarele aflate cel mai aproape de sursa de căldură, deoarece acestea au în continuare cea mai mică rezistență și vor prelua cea mai mare parte a debitului suplimentar. Rezultatul poate fi funcționarea zgomotoasă a instalației și un consum de energie vizibil mai mare.
Setarea corectă a pompei, pe care o descriem mai detaliat în articolul despre modurile de funcționare ale pompei de circulație, este importantă, dar nu înlocuiește reglarea robinetelor. Chiar și o pompă aleasă perfect nu va compensa erorile din distribuția debitului dacă apa se va scurge imediat către circuitele cu cea mai mică rezistență. Doar combinația dintre o pompă eficientă și robinete reglate și echilibrate corect oferă efectul complet.
Ce beneficii oferă o instalație echilibrată corespunzător
Un studiu independent pe această temă, cunoscut sub numele de proiectul Optimus și realizat de instituția germană de învățământ superior Ostfalia Hochschule, a demonstrat în numeroase clădiri rezidențiale o economie medie de energie termică de aproximativ 10 kilowați-oră pe metru pătrat pe an după efectuarea echilibrării hidraulice. Reducerea pierderilor de căldură rezultate din distribuția neuniformă a debitului permite, de asemenea, scăderea mai sigură a temperaturii agentului termic fără pierderea confortului. Pentru o casă unifamilială tipică, acest lucru se traduce de obicei prin câteva procente din consumul anual de energie termică, așadar merită privit ca un câștig real, dar moderat, nu ca o rețetă miraculoasă pentru reducerea drastică a facturilor.
Pe lângă economii, beneficiați în primul rând de un confort termic uniform în întreaga casă și de posibilitatea de a reduce în continuare, în siguranță, temperatura de tur la cazan, aspect pe care îl descriem în articolul despre temperatura apei din instalație. O instalație echilibrată este fundamentul pe care se pot construi în mod rațional economii suplimentare.
Dacă sunteți în căutarea unor echipamente care să faciliteze reglarea și modernizarea instalației, în oferta noastră veți găsi pompe de circulație și echipamente pentru instalații potrivite pentru diferite tipuri de surse de căldură, iar mai multe informații despre alegerea pompei puteți găsi în articolul despre pompele de circulație eficiente energetic pentru încălzirea centrală
Dambat - producător de încredere de pompe și echipamente hidrotehnice cu certificări de calitate.
Întrebări adresate frecvent
Prin ce diferă echilibrarea hidraulică de setările preliminare?
Este o evoluție a aceleiași idei. Diafragma era un element fizic, fix, care limita debitul și era înșurubat în robinet. Reglajul inițial este o soluție mai modernă, integrată în robinetul termostatic, care poate fi modificată în orice moment, fără golirea apei din instalație.
Cum se efectuează echilibrarea hidraulică a radiatoarelor pe retur?
Într-o instalație bitubulară, reglajul inițial se setează pe robinetul de lângă radiator, pe partea unde se află elementul de reglare al modelului respectiv de robinet. Valoarea exactă depinde de proiectul instalației și de rezistențele întregului sistem, de aceea nu există o singură valoare universală potrivită pentru orice locuință.
Cine răspunde pentru caloriferele reci din bloc?
În clădirile cu mai multe locuințe, reglarea coloanelor de încălzire revine de obicei administratorului sau asociației de proprietari, iar intervenția pe cont propriu a locatarului asupra diafragmei coloanei poate fi limitată de regulamentul asociației. Merită să sesizezi administrația în loc să încerci reglarea pe cont propriu.
Orice instalație necesită echilibrare hidraulică?
Nu. Instalațiile proiectate cu diametre ale țevilor și reglaje alese corespunzător, pe baza proiectului, se pot autoregla parțial fără o strangulare suplimentară și drastică. Reglarea are sens în principal acolo unde se observă o diferență clară și repetată de temperatură între radiatoare.
De ce radiatoarele rămân reci după mărirea turației pompei de circulație?
Trepata superioară a pompei crește debitul în principal în circuitele cu cea mai mică rezistență, adică în cele mai apropiate de sursa de căldură. Radiatoarele cele mai îndepărtate tot nu vor primi suficientă apă până când nu este îmbunătățită distribuția debitului la robinete, iar pompa produce astfel mai mult zgomot și consumă mai multă energie electrică.
Câți litri pe minut trebuie setați pe debitmetrul instalației de încălzire prin pardoseală?
Valoarea depinde de lungimea circuitului și de sarcina sa termică. Circuitele mai scurte, de exemplu în încăperile mici, necesită un debit mai mic, iar cele mai lungi, din camerele mari, unul mai mare, astfel încât fiecare să cedeze cantitatea potrivită de căldură pe toată lungimea sa. Valorile exacte se stabilesc cel mai bine pe baza proiectului instalației.
Este necesară echilibrarea hidraulică a radiatorului după fiecare pauză de vară?
Nu întotdeauna. După pauza de vară, problema este mai des o tijă de ventil blocată sau aer în instalație decât o nevoie reală de modificare a reglajelor. Merită să excluzi mai întâi aceste cauze mai simple, înainte să te decizi să reglezi robinetele.
