Apa poate apărea în casă în doar câteva minute. Este suficientă o ploaie torențială pentru ca nivelul din încăperea aflată cel mai jos să crească mai repede decât reușești să urci lucrurile de valoare. Un subsol sau un garaj inundat după precipitații intense este însă o situație care poate fi ținută sub control dacă respecți ordinea corectă a acțiunilor: mai întâi siguranța, apoi evacuarea apei cu pompa potrivită și, la final, uscarea. Din experiența noastră de producători de pompe știm că cele mai multe pagube nu apar în timpul inundării propriu-zise, ci ulterior, când umezeala ajunge să pătrundă în pereți și podele.
În acest ghid prezentăm, pas cu pas, cum să procedezi în cazul unei inundări: ce să faci în primele minute, cu ce pompă să evacuezi apa în funcție de faptul că este curată, cu nisip sau amestecată cu apă uzată, cum să usuci ulterior încăperea și cum să protejezi casa pentru ca următoarea ploaie torențială să nu aibă același rezultat.
Apă în subsol, casă sau garaj după o ploaie torențială. De unde să începi
Înainte să iei pompa, acordă-ți un moment pentru trei lucruri care determină siguranța și dacă merită sau nu să începi deja pomparea. Această ordine nu este întâmplătoare.
Pasul 1. Oprește curentul înainte de a intra în apă
O încăpere inundată, cu instalația electrică sub tensiune, reprezintă un pericol real pentru viață. Înainte de a intra în apă, întrerupe alimentarea zonei inundate de la tabloul electric. Dacă tabloul electric se află chiar în încăperea inundată și nu poți ajunge la el în siguranță, nu intra în apă și cheamă echipa de intervenție a furnizorului de energie. Nu te apropia de prize și aparate aflate în apă. Alimentează pompa de la o priză situată în afara zonei inundate, de preferat de pe un circuit protejat de un întrerupător diferențial, iar prelungitoarele și conexiunile ține-le deasupra nivelului apei. Aceasta este baza de care poate depinde siguranța ta.
Pasul 2. Stabilește de unde provine apa și ce fel de apă este
Tipul apei determină alegerea pompei și modul în care trebuie să faci curățenia ulterior. Apa de ploaie și apa din sol este de obicei relativ curată, deși după o ploaie torențială transportă adesea nisip și mâl spălate de pe teren. Apa provenită din refularea canalizării este deja apă uzată și trebuie tratată ca o contaminare biologică. Observă dacă apa este tulbure și nisipoasă, dacă are un miros perceptibil de canalizare și dacă nivelul continuă să crească sau se stabilizează. În funcție de acest lucru vei ști ce tip de pompă să alegi.
Pasul 3. Verifică dacă poți începe deja pomparea
Dacă inundarea este cauzată de o viitură sau de un nivel foarte ridicat al apelor subterane, iar apa se menține și în exteriorul clădirii, nu goli subsolul brusc. Când nivelul apei din exterior este ridicat, iar interiorul este uscat rapid, asupra pereților și pardoselii începe să acționeze o presiune mare a solului și a apei de dedesubt, ceea ce poate duce la fisurarea sau împingerea în sus a pardoselii și la deteriorarea structurii.
Cum poți evalua acest nivel, dacă nu îl vezi direct? Cel mai simplu este să urmărești comportamentul apei. Evacuează o parte din apă și observă: dacă nivelul din subsol revine rapid sau crește singur după pompare, acesta este un semn că apa subterană apasă din exterior și se află încă la un nivel ridicat. Un indiciu este și zona din jurul clădirii, deoarece apa stătătoare din grădină, de lângă fundații sau de la nivelul străzii indică un nivel ridicat al apelor subterane. Un bun punct de referință poate fi o fântână sau un cămin de pe teren, în care nivelul apei corespunde aproximativ nivelului apei subterane. Cât timp observi aceste semne, coboară nivelul treptat: pompează o parte, așteaptă, verifică cât a revenit și continuă pe măsură ce apa din jurul clădirii scade.
Aceeași precauție se aplică rezervoarelor subterane goale, precum fosa septică sau rezervorul pentru apa de ploaie. În cazul unui nivel ridicat al apelor subterane, un rezervor gol poate fi împins în sus, de aceea nu îl goli preventiv în timpul unei inundări.
Pasul 4. Fă fotografii înainte să începi pomparea
Dacă intenționezi să soliciți despăgubiri, acesta este momentul în care obții cea mai importantă dovadă. Asigurătorul va evalua paguba pe baza a ceea ce îi arăți, iar suprafața apei, cu nivelul vizibil, este cea mai puternică dovadă a întinderii și înălțimii inundației, aspecte care nu mai pot fi reconstituite după pompare. De aceea, înainte să miști apa, fă fotografii și înregistrări în care să se vadă cât de sus ajunge, de preferat cu data surprinsă în imagine.
Dacă în încăpere ar putea exista tensiune electrică sau nu ești sigur că alimentarea cu energie a fost întreruptă, nu intra înăuntru, ci fotografiază de la o distanță sigură, din prag, de pe scări sau prin fereastră. Continuă documentarea în fiecare etapă, pe măsură ce nivelul scade, până la starea de după uscare.
Când te poți descurca singur și când trebuie să ceri ajutor
În cazul unei inundări reduse cu apă relativ curată, dacă pompa funcționează și există posibilitatea evacuării în siguranță a apei în exterior, proprietarul casei se poate descurca singur. Merită să apelezi la ajutor profesionist atunci când este multă apă, când aceasta este amestecată cu materii fecale sau substanțe chimice ori când nivelul apei ajunge la instalația electrică și nu poate fi deconectată în siguranță.
Pompierii intervin în primul rând acolo unde există un pericol real pentru viață, sănătate sau bunuri de amploare. Sesizarea se face la numărul 998 sau 112, iar dispecerul decide trimiterea unui echipaj. În cazul unei inundări mici, în scop gospodăresc, a subsolului, intervenția poate fi limitată sau direcționată către servicii și firme specializate. Regulile și practica locală pot varia, de aceea, dacă ai îndoieli, cel mai bine este să descrii situația dispecerului și să urmezi decizia acestuia.
Cu ce pompă să evacuezi apa. Alegerea în funcție de tipul apei
Regula esențială este următoarea: pompa se alege în funcție de tipul apei, nu invers. O pompă destinată apei curate, introdusă în apă cu nisip, se va uza într-un timp scurt, iar o pompă pentru impurități ușoare nu va face față particulelor fibroase din apele uzate. Mai jos separăm trei situații tipice.
Apă relativ curată sau ușor contaminată
Pentru apa pluvială și apa freatică fără elemente abrazive sunt potrivite pompele submersibile cu o deschidere de trecere mică și posibilitatea de a evacua apa până la un nivel scăzut. În oferta noastră, acestei categorii îi corespund, de exemplu, pompele din seriile IC și DRAIN. Modelul IC 400 (0,4 kW, 230 V) atinge o înălțime de refulare de până la 5 m și un debit de până la 158 l/min, iar caracteristica sa practică o reprezintă cele două baze interschimbabile, care permit ajustarea înălțimii de aspirație la nivelul actual al apei. Pompa DRAIN 400 (0,4 kW, 230 V) funcționează în mod automat și manual și permite trecerea impurităților cu dimensiuni de până la 35 mm, iar modelul mai puternic DRAIN 750 ridică apa până la 8 m. Când ai nevoie de un debit mai mare fără plutitor, de exemplu pentru lucrul sub supraveghere, este potrivită ISD 40-370, cu o înălțime de refulare de până la 9 m și un debit de până la 250 l/min. Găsești selecția completă în categoria pompelor pentru apă curată și ușor contaminată.
Apă cu nisip, mâl și nămol
Apa de după o ploaie torențială transportă foarte des nisip și mâl spălate din curte sau de pe un șantier, iar acesta este cazul cel mai înșelător. Granulele de nisip uzează rotorul și etanșarea mecanică a unei pompe obișnuite, provocând defectarea acesteia mult mai repede decât ar indica puterea sa. De aceea, pentru apa cu nisip și nămol nu se folosește o pompă pentru apă curată, ci o pompă pentru apă murdară, al cărei rotor este fabricat din fontă sau dintr-un aliaj rezistent la uzură, iar mantaua de răcire îi permite să funcționeze fără a fi complet scufundată. La alegere contează trei lucruri. Primul este rezistența rotorului la uzură, pe care o găsești, de exemplu, la modelul KBFU 50-0,45 (0,45 kW, 230 V), cu plutitor, adaptat pentru apa cu nisip și capabil să o evacueze până la un nivel de aproximativ 60 mm. Al doilea este nivelul minim de pompare, atunci când vrei să lași fundul complet uscat, iar aici ajută KBFU 50-0,80 (0,75 kW, 230 V), cu un nivel minim de 50 mm. Al treilea este modul de control, deoarece pentru funcționarea fără supraveghere este mai convenabil un sistem automat cu sondă de nivel, precum KBFU AUTO 50-0,48 (0,48 kW, 230 V), care, datorită fantei largi a rotorului, tolerează depunerile fine, asigurând un debit de până la 240 l/min și o înălțime de refulare de până la 11,5 m. Modelul concret se alege în funcție de înălțimea de refulare și debitul necesare, iar dacă ai nelămuriri, îți oferim cu plăcere consultanță. Găsești o prezentare completă a acestor echipamente în categoria pompelor pentru desecări și excavări.
Apă amestecată cu ape uzate
Dacă apa s-a întors din canalizare și conține fibre sau materii fecale, o pompă standard pentru apă curată se va înfunda rapid. În acest caz, este necesară o pompă cu un pasaj liber mare sau o pompă cu tocător, care mărunțește impuritățile înainte de pompare. Pentru această sarcină este ideală WQZ 50-2200 (2,2 kW, 230 V), cu tocător și plutitor, cu o înălțime de pompare de până la 23 m și un debit de până la 600 l/min. Găsești o prezentare completă a soluțiilor pentru apă murdară și ape uzate în categoria pompelor pentru ape uzate și fose septice. Merită reținut că despre diferențele dintre o pompă submersibilă obișnuită și o pompă cu tocător am scris mai pe larg într-un ghid separat dedicat alegerii acestor echipamente.
Până la ce nivel evacuează pompa apa
Fiecare pompă submersibilă are un nivel minim de pompare determinat, sub care ar aspira aer. În practică, acest lucru înseamnă că pe fund rămâne un strat de apă, de exemplu de aproximativ 50 mm în cazul modelului KBFU 50-0,80. Ultimii milimetri se îndepărtează cu o pompă destinată evacuării la nivel scăzut sau manual. O observație importantă privind utilizarea: la un nivel foarte scăzut, plutitorul nu mai este util, deoarece nu mai are ce să-l ridice, astfel că pompa funcționează în modul manual, sub supraveghere. Trebuie să monitorizezi nivelul și să oprești echipamentul înainte să aspire aer, deoarece funcționarea în gol îl poate deteriora.
Cum să alegi înălțimea de pompare
Aceasta este întrebarea pe care se bazează eficiența întregii operațiuni. Înălțimea de pompare de care ai nevoie în mod real este diferența de nivel dintre suprafața apei și locul de evacuare în exterior, la care se adaugă pierderile din furtun, din lungimea acestuia și din coturi. Debitul maxim indicat în fișele tehnice se referă la o înălțime de pompare nulă, astfel că, cu cât apa trebuie transportată mai sus și mai departe, cu atât debitul real este mai mic. Dacă apa trebuie evacuată departe de clădire sau mult deasupra nivelului subsolului, alege un model cu o rezervă de înălțime de pompare, nu unul al cărui maxim abia corespunde înălțimii tale. La alegerea parametrilor te pot ajuta calculatoarele și schemele noastre de selecție, iar dacă ai nelămuriri, te ajutăm cu plăcere să alegi echipamentul potrivit.
Când se ia curentul
Ploile torențiale și inundațiile sunt însoțite adesea de pene de curent. Dacă nu există electricitate în timpul inundării, soluția este o pompă cu motor termic, adică o motopompă. Rețineți regula de siguranță: motorul pompei cu motor termic funcționează exclusiv la exterior, din cauza gazelor de eșapament, iar în interior se introduce doar furtunul de aspirație. Modelele cu motor termic le-am adunat în categoria pompelor cu motor termic.
Ce trebuie făcut după o inundare – uscare și igienă
Pomparea apei reprezintă doar jumătate din muncă, deoarece adevărata problemă este umezeala care pătrunde în pereți, pardoseli și tencuială, provocând după câteva zile mucegai și un miros caracteristic. Simplul fapt că ștergeți suprafețele până par uscate nu este suficient, deoarece apa pătrunde adânc în materialele poroase și se evaporă din acestea timp de săptămâni. De aceea, uscarea trebuie tratată ca o etapă distinctă, desfășurată în mai mulți pași.
Începeți prin îndepărtarea tuturor lucrurilor care s-au îmbibat și nu pot fi uscate eficient: cartoane, mobilier din plăci aglomerate, mochete și materiale izolante. Spălați suprafețele dure și îndepărtați resturile de mâl înainte să înceapă să se usuce, deoarece ulterior sunt mai greu de eliminat. Abia o încăpere curată și golită poate fi uscată în mod eficient.
Următorul pas este eliminarea umezelii din aer și din elementele construcției. În practică, se combină două lucruri: ventilația, care evacuează aerul umed la exterior, și uscarea forțată. Simpla deschidere a ferestrelor ajută doar atunci când aerul exterior este mai uscat decât cel din pivniță, lucru care, după o ploaie torențială și la umiditate ridicată, se întâmplă adesea să nu fie valabil, iar curentul poate chiar să aducă umezeală în interior. Mai eficient este un dezumidificator cu condensare, care extrage apa din aer prin condensare și permite controlul umidității, ajutat, la nevoie, de circulația aerului produsă de un ventilator. În condiții mai reci, este mai potrivit un dezumidificator cu adsorbție. Este un proces lent: aducerea unei pivnițe umede la o stare uscată durează, de obicei, de la câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de cât de adânc a pătruns apa în ziduri.
Merită să monitorizați progresul, nu să vă bazați pe impresii. Umiditatea aerului poate fi verificată cu un higrometru simplu, iar starea pereților cu un aparat de măsurare a umidității; abia stabilizarea acestor valori înseamnă că puteți lua în calcul lucrările de finisare. Vopsirea sau montarea pardoselii prea devreme, pe un suport umed, duce la formarea de bășici, desprinderea tencuielii și apariția mucegaiului dedesubt.
Dacă apa a fost amestecată cu ape uzate, înainte de uscare este necesară dezinfecția. Tratați această apă ca pe o contaminare biologică: lucrați cu mănuși și alte echipamente de protecție, iar după spălare dezinfectați suprafețele cu un preparat biocid. În cazul unei contaminări fecale semnificative, este mai prudent să apelați la o firmă specializată pentru dezinfecție, care dispune, printre altele, de ozonizare sau nebulizare. Alegerea metodelor și a preparatelor concrete ar trebui consultată cu un specialist, deoarece depinde de amploarea și tipul contaminării.
Asigurarea: inundare versus inundație
Nivelul protecției depinde de polița concretă și, în prezent, este adesea mai complex decât s-ar putea crede. În multe contracte, inundarea, inundația, ploaia torențială, revărsarea, refularea apei din canalizare sau presiunea apelor subterane sunt riscuri definite separat, fiecare putând fi sau nu acoperit, uneori doar după achiziționarea unei extinderi și cu o limită distinctă a răspunderii. Inundația, înțeleasă ca revărsarea apelor sau scurgerea rapidă după o ploaie torențială, este adesea tocmai o astfel de extindere plătită și poate fi supusă unei perioade de așteptare calculate de la încheierea contractului. În plus, există excluderi care pot decide acordarea despăgubirii, de exemplu neglijarea întreținerii sau lipsa protecțiilor necesare. De aceea, nu vă bazați pe regulile generale, ci verificați cum este definit și acoperit evenimentul respectiv în condițiile generale de asigurare ale poliței dumneavoastră, iar dacă aveți nelămuriri, întrebați direct asigurătorul sau agentul.
Cine răspunde pentru refularea din canalizare
Această întrebare revine după fiecare ploaie torențială mai puternică și nu are un singur răspuns. În principiu, obligația de a proteja scurgerile amplasate sub așa-numitul nivel de inundare îi revine proprietarului imobilului, conform reglementărilor tehnice și de construcții. Cine suportă în cele din urmă prejudiciul depinde însă de cine răspunde pentru tronsonul respectiv al rețelei, iar soluțiile pot varia în funcție de situația de fapt. În practică, merită să consultați regulamentul privind furnizarea apei și evacuarea apelor uzate aplicabil la operatorul local de apă și canalizare, iar în caz de litigiu să apelați la ajutorul unui specialist. Indiferent de aspectele privind răspunderea, cea mai eficientă protecție împotriva refulării rămâne protejarea corespunzătoare a instalației.
Cum să vă protejați casa împotriva unei noi inundații
Reacția la o inundație este importantă, dar cea mai bună investiție este prevenirea repetării acesteia în viitor.
Dispozitiv antirefulare și stație de pompare
Scurgerile amplasate sub nivelul de inundare ar trebui protejate împotriva refulării apelor uzate. Această cerință rezultă din regulamentul privind condițiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească clădirile. În funcție de configurația instalației, se utilizează un dispozitiv antirefulare sau o stație de pompare care transportă apele uzate peste nivelul de la care acestea s-ar putea întoarce. Merită să tratați acest aspect cu seriozitate și din motive practice, deoarece, în lipsa protecției necesare, asigurătorul poate considera acest fapt un temei pentru refuzul despăgubirii pentru pagubele provocate de inundație. Soluțiile pentru instalarea permanentă în încăperi aflate sub nivelul canalizării includ, printre altele, stațiile de pompare montate sub pardoseală, pe care le prezentăm în oferta noastră.
Cămin cu pompă, flotor și senzor de inundație
Pentru proprietățile inundate în mod regulat, o soluție bună este un cămin de drenaj cu o pompă echipată cu întrerupător cu flotor. Pompa pornește automat când apa din cămin ajunge la nivelul setat și se oprește după evacuarea acesteia, astfel încât funcționează fără supraveghere permanentă. Un element util este și un senzor de inundație cu alarmă, care avertizează înainte ca apa să se răspândească în încăpere. Elementele de control și protecție, inclusiv întrerupătoarele cu flotor și controlerele, sunt disponibile în categoria control și protecție. Merită luată în considerare și o sursă de alimentare de rezervă, deoarece o inundație coincide adesea cu o pană de curent.
Drenaj, hidroizolație și gestionarea apei pluviale
La nivelul întregii proprietăți, riscul poate fi redus printr-un drenaj perimetral care evacuează apa de la fundații, o hidroizolație etanșă a pereților subsolului și o gestionare bine gândită a apei pluviale, de exemplu direcționarea acesteia către un rezervor de retenție în locul evacuării ei lângă pereții clădirii. Sunt investiții pe termen lung, dar în cazul inundărilor repetate se amortizează mai repede decât ai putea crede.
Pe scurt, ordinea corectă a acțiunilor este mai întâi siguranța și întreruperea alimentării cu energie electrică, apoi alegerea pompei potrivite pentru tipul real de apă, urmată de uscarea temeinică și, în final, protejarea durabilă a instalației și a clădirii. Dacă ai nevoie de ajutor pentru alegerea unei pompe pentru o situație concretă, contactează-ne, te vom sfătui cu plăcere. Găsești prezentarea completă a echipamentelor în categoria pompelor submersibile.
Dambat, producător de încredere de pompe și echipamente hidrotehnice cu certificate de calitate.
Întrebări frecvente (FAQ)
Cum se evacuează apa dintr-un subsol inundat?
Mai întâi întrerupe alimentarea zonei inundate din tabloul electric și abia apoi introdu în apă o pompă submersibilă aleasă în funcție de tipul apei și evacuează apa cu un furtun în exteriorul clădirii. Pentru apă curată folosește o pompă cu evacuare la nivel scăzut, pentru apă cu nisip o pompă pentru apă murdară, iar pentru ape uzate o pompă cu tocător. Alege înălțimea de pompare cu o rezervă față de punctul de evacuare, deoarece furtunul lung și diferența de nivel reduc debitul real.
Ce pompă este cea mai potrivită pentru un subsol sau garaj inundat după o ploaie torențială?
Cea mai bună pompă pentru un subsol inundat este cea potrivită tipului de apă, nu pur și simplu cea mai puternică. Pentru apă relativ curată sunt potrivite pompele submersibile cu evacuare la nivel scăzut, de exemplu IC 400 sau DRAIN 400. Pentru apă cu nisip și mâl este necesară o pompă pentru apă murdară din seria IBO KBFU, iar pentru apă amestecată cu ape uzate este potrivită o pompă cu trecere largă sau cu tocător, precum WQZ 50-2200.
Ce pompă să aleg pentru apa cu nisip după o ploaie torențială?
Pentru apa cu nisip se folosește o pompă pentru ape uzate, cu rotor rezistent la abraziune și manta de răcire, nu o pompă obișnuită pentru apă curată. Nisipul uzează rotorul și garnitura unei pompe standard, provocând defectarea acesteia mult mai repede. În oferta noastră corespund modelele din seria IBO KBFU, de exemplu KBFU 50-0,45 sau modelul fără întreținere KBFU AUTO 50-0,48.
Se poate evacua apa din subsol cu un aspirator?
Apa poate fi colectată doar cu un aspirator conceput pentru utilizare umedă și numai în cantități mici, de exemplu resturile de pe pardoseală. Un aspirator casnic obișnuit nu este potrivit și prezintă riscul de electrocutare și de deteriorare a aparatului. Pentru o cantitate mai mare de apă, unealta potrivită este o pompă submersibilă, care o va pompa printr-un furtun în exterior.
Până la ce nivel poate evacua apa o pompă submersibilă?
Orice pompă are un nivel minim de evacuare, sub care ar aspira aer, astfel că pe fund rămâne un strat subțire de apă. De exemplu, modelul KBFU 50-0,80 evacuează apa până la nivelul de 50 mm. Ultimii milimetri se îndepărtează cu o pompă pentru evacuare la nivel scăzut sau manual, ținând cont că, la un nivel atât de scăzut, plutitorul nu va funcționa, iar pompa trebuie supravegheată.
Pompierii vor evacua apa din subsol?
Pompierii intervin în primul rând atunci când există un pericol real pentru viață, sănătate sau bunuri de amploare, iar sesizarea se face la numărul 998 sau 112. Decizia privind trimiterea unui echipaj îi aparține dispecerului, iar în cazul unei inundări de mici proporții, intervenția poate fi limitată sau direcționată către firme specializate. Regulile și practica locală pot varia, de aceea este cel mai bine să descrieți situația dispecerului.
Cine răspunde pentru inundarea subsolului prin refularea canalizării?
Obligația de a proteja scurgerile situate sub nivelul de inundare revine, în principiu, proprietarului imobilului. Cine acoperă paguba depinde de cine răspunde de tronsonul respectiv al rețelei, iar soluțiile pot varia. Este util să consultați regulamentul local al furnizorului privind alimentarea cu apă și canalizarea, iar în caz de litigiu să apelați la un specialist.
Care este diferența dintre infiltrație și inundație în asigurare?
În contractele de asigurare, infiltrația și inundația sunt de obicei două riscuri diferite. Infiltrația, de exemplu în urma unei avarii la instalații sau a refulării apei, poate fi inclusă în acoperirea de bază, în timp ce inundația este mai frecvent o extindere separată, contra cost, cu perioadă de așteptare. Definițiile diferă între companii, de aceea conținutul condițiilor generale ale poliței dumneavoastră este decisiv.
